Când vine vorba de postul de fundaș stânga al echipei naționale, tot mai multă lume pronunță numele lui Bogdan Vătăjelu, căpitanul Universității Craiova. Convocat pentru prima data în 2014, când juca în liga a doua, Vătăjelu nu a apucat până acum să joace într-o partidă oficială a naționalei. Speră să o facă în 2017 și să contribuie la calificarea, în care nu a renunțat să creadă, la Campionatul Mondial din Rusia. În actuala stagiune, fundașul de 23 de ani nu a ratat nici măcar un minut din meciurile jucate de echipa lui și a reușit două goluri și două pase decisive. Dar, să o luăm cu începutul. Și-a făcut o parte din juniorat la Steaua. Se mai gândește și acum la prima sa minge din piele, inscripționată cu stema unei rivale a Craiovei. Se simte excelent ca fundaș stânga și nu are de gând să-și schimbe vreodată postul. Iubita îl însoțește la aproape toate meciurile. Ba chiar, are de gând să o ia cu el dacă ajunge la Fiorentina.
„Dacă nu aș fi reușit în fotbal, probabil eram unul dintre copiii care acum vin și îmi cer mie autografe sau să facem poze. Eram un copil normal. Nu am făcut prea multe lucruri în fotbal. Încă. Dar am ajuns să mă întrețin singur și chiar să îmi întrețin familia, lucru care mă bucură foarte mult” – Bogdan Vătăjelu.
Povestește-ne despre copilăria ta la Vâlcea. Ce îți plăcea să faci? M-am născut și am crescut în Ostroveni, un cartier din Râmnicu Vâlcea. Până la șapte ani am stat cu părinții. După aceea, am locuit cu bunicii mei, pentru că bunicii stăteau mai aproape de școală și am stat la ei până la 13 ani, când am plecat la Pitești. Îmi plăcea să stau cât mai mult afară, mă jucam „pitulușu”, „sticluța” și altele. În ziua de astăzi, din păcate, copiii au uitat aceste jocuri.
Care a fost primul tău contact cu fotbalul? La cinci ani am fost dus la fotbal de bunicul meu. El s-a ocupat de mine de la început. Chiar și acum mă bucur de susținerea lui. El m-a dus prima dată și prima amintire a fost pe un teren la Oltchim, acolo unde a fost echipa de liga a treia, care era susținută de combinat. Prima dată am jucat la Vâlcea, la Sporting. Era un club recent înființat și am jucat până la vârsta de 13 ani și jumătate, după care am plecat șase luni la Pitești, unde se voia un proiect de academie, dar s-a stricat treaba și m-am întors la Râmnicu Vâlcea.
Îți mai amintești cum arăta prima ta minge din piele de fotbal? Prima mea minge din piele mi-a fost dăruită de antrenorul care m-a pregătit cel mai mult timp la juniori, la Vâlcea. El mi-a dăruit-o când am împlinit șapte ani și țin minte că era o minge cu Dinamo, din piele, și am și luat-o la un meci, la Brașov. Atunci am și pierdut-o, cred că la distanță de două sau trei săptămâni de când am primit-o. Mi-a părut foarte rău pentru că a fost o minge importantă pentru mine. Și am fost foarte supărat.
Țineai cu Dinamo? Nu îmi plăcea o anumită echipă, țineam cu echipele de pe primele locuri.
„Când eram la Steaua, aveam derby-uri încinse cu Dinamo. Totuși, cred că a fost benefic pentru mine că am plecat în 2011″
Cum ai ajuns la Steaua? După ce m-am întors de la Pitești, am avut un meci amical cu juniorii Stelei. Iar eu și cu încă doi colegi am făcut o impresie destul de bună. Spre sfârșitul verii, parcă la începutul lui septembrie, am ajuns la Steaua. Am început la juniori.
Dintre colegii pe care îi aveai la acea vreme la Steaua mai joacă vreunul în Liga 1? Nu cred. Florentin Matei este singurul care mai joacă, la Rijeka. În rest, ceilalți cred că sunt la liga a treia sau a patra. Erau mulți jucători talentați, păcat că nu au avut șansa pe care am avut-o eu.
Spune-ne o amintire plăcută din perioada respectivă. Cred că atunci când am câștigat cu Dinamo. Aveam derby-urile noastre destul de încinse, erau meciuri frumoase și am avut o victorie clară, cu 6-1 cred.
Dar una neplăcută? Neplăcută… Nu știu dacă am amintiri neplăcute. Acum chiar nu îmi amintesc, dar nu cred că am avut.
Regreți că nu ai prins lotul principal la Steaua? Cred că a fost benefic pentru mine că am plecat în 2011 de la Steaua pentru că parcursul meu de până acum a fost destul de bun. La echipele la care am jucat, am avut parte de multă încredere și cred că plecarea de la Steaua a fost de bun augur. Nu cred că aveam loc atunci în lotul Stelei, cu toate că dacă eram cum am fost până acum, poate aveam o mică șansă, dar era foarte greu. Steaua se baza doar pe jucători consacrați și chiar și Florentin Matei, care era cel mai apreciat jucător din lotul Stelei, nu a avut prea multe șanse să joace.
Cât de real a fost interesul Stelei pentru tine, la începutul acestui an? Am avut o discuție cu patronul nostru și mi-a zis că oferta este de la Steaua și că rămâne să ne înțelegem la bani. La ce sumă ar fi trebuit să primesc. Însă nu ne-am înțeles nici la bani, au fost și alte probleme, nu știu exact, dar nu mă mai interesează ce a fost în trecut.
„Omogenitatea cred că este principalul atu al nostru în acest moment, dar nici Liga 1 nu mai este la aceleași standarde ca în anii trecuți. De aceea cred că suntem acolo sus”
Cum ai fost primit la Craiova, ținând cont că ai crescut la rivala din Capitală? Eu m-am întors de la Steaua la Vâlcea și am jucat doi ani în liga a doua. Nu cred că aveau ce să obiecteze cei de la Craiova. Până la urmă, dacă un jucător e valoros și poate să ajute echipa, nu cred că are de ce să nu fie bine primit. Eu am jucat doi ani la Vâlcea, apoi la Reșița jumătate de an. Toată lumea știe că am făcut junioratul la Steaua.
În primele două sezoane jucate în Liga 1, de la promovare, Craiova a fost o echipă de mijlocul clasamentului. Care este secretul acestui sezon? Omogenitatea cred că este principalul atu al nostru în acest moment. Mulți dintre noi jucăm de cel puțin doi ani împreună. Nici Liga 1 nu mai este la aceleași standarde ca în anii trecuți și eu cred că și datorită acestui lucru suntem acolo sus. Au fost și multe echipe cu probleme. Campionatul s-a micșorat ca număr de echipe. Eu cred că aceste lucruri au contat foarte mult pentru noi.
Dar venirea lui Gheorghe Mulțescu? Da, și venirea lui nea Gigi Mulțescu, care a venit cu o altă filosofie față de ce am învățat noi până acum. Ne bucurăm că avem un parcurs bun, chiar putea să fie foarte bun, dacă aveam grijă la unele meciuri, pe care le-am avut în mână și ori am făcut egal, ori am pierdut. Dacă eram mai atenți, altfel am fi privit campionatul.
Mulțescu a spus că te-ar vedea jucând pe postul de mijlocaș central stânga, un fel de inter stânga. Ți se pare o idee bună să joci mai avansat? Eu mă simt foarte bine fundaș stânga, am avut rezultate bune și avem jucători foarte buni pe acel post, așa că nu se pune problema.
Când ai ajuns la Craiova, ai spus că nu pleci până nu joci într-o cupă europeană. Ai același plan? Da. Îmi doresc foarte mult să joc cu Craiova în Europa. Mi-ar plăcea să se întâmple pe noul stadion, să-l inaugurăm cu un meci de cupă europeană. Ar fi important și pentru echipă. Am discutat și cu cei din conducerea clubului și am zis că atât timp cât va veni o ofertă foarte bună atât pentru club, cât și pentru mine, vom discuta și vom ajunge la un consens. Până atunci mai e mult, o ofertă concretă încă nu a ajuns pentru mine.
Pe cine vezi căpitan de echipă la Craiova după plecarea ta? Chiar nu știu cine ar putea fi, dar cred că ar fi potrivit un oltean, care să înțeleagă foarte bine spiritul Universității Craiova.
Ce știi despre interesul Fiorentinei pentru tine, despre care s-a relatat în presa din Italia? Știu cât știe presa. Probabil au fost doar zvonuri sau poate cineva m-a propus acolo și așa a apărut informația în presă. Nu știu să fie ceva sigur, dacă era o ofertă probabil știam și anunțam.
„Îmi place să citesc în timpul liber, mai ales în cantonament. Trece mai repede timpul și mă relaxează”
Pe prietena ta, Alina, o vei lua cu tine în Italia, dacă vei ajunge la Fiorentina? Da, cu siguranță. Ea a văzut aproape toate meciurile din acest sezon. Când avem deplasări mai scurte, vine mereu cu mine și mă bucur când o văd acolo în tribună, aproape de mine.
Îi place și ei fotbalul sau se uită la meciuri doar de dragul tău? Îi place de când suntem împreună. Ea este din Iași. Se mai ducea și la meciurile celor din Iași, dar acum e mereu pe stadion și de câte ori poate mă susține din tribună.
Ai de gând să te căsătorești cu ea? (râde) Da, cât de curând mi-aș dori să facem acest pas. Suntem de doi ani împreună și cred că următorul pas acesta este.
Aș vrea să te întreb cum îți petreci timpul liber? Când avem antrenament dimineața, după-amiaza îmi place să merg în parc, la film, mai joc cu prietena mea diferite jocuri, mai facem un puzzle. Când avem mai mult timp, mergem să vizităm câte ceva, mai merg la părinții mei. Nu fac ceva ieșit din comun.
Care este mâncarea ta preferată? La cum gătește iubita mea, nu cred că am o mâncare preferată. Ea e mastercheful meu din casă, sunt foarte norocos.
Ce preferi cartea sau filmul? Dacă filmul este inspirat dintr-o carte, cartea. Am văzut filme inspirate din cărți și întotdeauna cartea este mult mai explicită decât filmul. Chiar dacă în film vezi imaginile sau actorii, când citești cartea îți creezi propriile imagini. Deci, cartea în locul filmului.
Ce carte ai citit ultima dată? „Simbolul pierdut”, de Dan Brown. Am citit toată seria. Îmi place mult să citesc în timpul liber, mai ales în cantonament, trece mai repede timpul și mă relaxează.
Cristiano Ronaldo sau Lionel Messi? Ronaldo. Pentru că a muncit foarte mult ca să ajungă unde este. Spre deosebire de Ronaldo, care este muncă sută la sută, Messi e la polul opus, 90 la sută talent și 10 la sută muncă.
Marcelo sau David Alaba? Marcelo. El e jucătorul care îmi place cel mai mult.
Dar în copilărie pe cine admirai? Spre exemplu, copiii români din ziua de azi au, în mare parte, idoli fotbaliști străini, nu români. Acest lucru denotă și situația în care este fotbalul românesc. Înainte erau jucători importanți în echipa României, care jucau la echipe de top în Europa și tocmai de aceea se vedeau și rezultatele echipei naționale. Acum, cred că și acest lucru este un criteriu important în rezultatele noastre, nu mai avem jucători la echipe puternice din Europa. Mie îmi plăcea foarte mult Roberto Carlos, așa că nici eu nu am avut un idol din România, deși aveai de unde alege. Primul pe care l-am zărit a fost Roberto Carlos și cred că de aceea am și rămas cu el.
Ce îți plăcea la el? Forța, viteza… Și era un jucător destul de tehnic pentru postul pe care juca, pe vremea aceea. Acum, un fundaș lateral nu se poate să nu fie tehnic. Este un criteriu destul de important pe care trebuie să îl aibă un fundaș lateral. Atunci nu era tocmai necesar pentru a juca la un nivel înalt, dar el poseda destul de multă tehnică. Mi-a plăcut și felul în care lovea mingea, era și stângaci la fel ca mine și cred că acest lucru m-a atras. În plus, juca și la echipa mea preferată, Real Madrid, cu care țin și acum.
Să joci cu Universitatea Craiova în Liga Campionilor sau cu România la Campionatul Mondial, ce preferi? Ambele (râde).
Dar dacă ar fi să alegi o variantă? Cu Craiova în Champions League! Apoi cu România la Campionatul Mondial. În Liga Campionilor sunt meciuri mult mai spectaculoase. Campionatul Mondial e din patru în patru ani și așteptăm mai mult după el.
„Probabil că nu îmi lipsesc multe ca să fiu la națională. Dar, vom vedea, eu o sa fiu același ca până acum, nu o să mă schimb, și sper să fiu la anul la echipa națională”
Că tot veni vorba de Campionatul Mondial, crezi că Naționala mai are șanse de calificare în această campanie? Da, pentru că mai sunt șase meciuri și se poate întâmpla orice. Și echipele din față au avut meciuri grele cu echipele de jos. Dacă noi câștigăm cu Danemarca, în martie, ceea ce e obligatoriu, poate altele vor fi calculele.
Ar fi o tragedie dacă nu ne-am califica? Cred că da. Ar trebuie să fie un obiectiv primar pentru echipa națională, în general, să fie calificată din doi în doi ani la Campionatul European și la Campionatul Mondial. Așa, altfel ar fi privită țara noastră. Acum, nu suntem într-o situație extraordinară.
Crezi că vei contribui la această calificare? Mi-aș dori. Sperăm… Acum nu mai este nicio acțiune, doar la anul. Voi munci și sper să fiu la cât mai multe meciuri.
Te-a mai contactat cineva de la echipa națională, în ultima vreme? Nu. Nu m-a mai sunat nimeni.
Ai fost convocat pentru prima dată la națională când jucai în liga a doua cu Craiova, în 2014. Acum, când echipa ta e pe locul 2 în Liga 1, iar tot mai mulți te văd printre tricolori, nu mai ești convocat. Ce crezi că îți lipsește? Nu știu. Asta m-am întrebat și eu. Chiar nu știu ce să răspund la această întrebare. Tot ce știu e că mi-aș fi dorit să fiu acolo. Și atâta timp cât o gramadă de nume grele din fotbal și din televiziune cred că aș putea fi acolo și aș merita, probabil că nu îmi lipsesc multe ca să fiu la națională. Dar, vom vedea, eu o sa fiu același ca până acum, nu o să mă schimb, și sper să fiu la anul la echipa națională.
Ai un mesaj pentru fanii echipei naționale? Să aibă puțină răbdare. Rezultatele vor veni cu siguranță. Să ne susțină ca să ne fie nouă drumul mai ușor către turneul final.
Îți mulțumim! Mersi și eu, o zi bună!
INTERVIU realizat de DENIS ȘCHIOPU
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER